Forța televiziunii s-a simțit clar în primele zile, când după acea seară în care ne-am confruntat cu Jandarmeria (mai mult sau mai puţin fizic), mulți dintre noi am ajuns să ne auto-criminalizăm, fie și doar la simplu gând al unei posibile rezistente în fața jandarmeriei, să interiorizam perspectiva opiniei publice, reprezentată bineînțeles de televizor despre ce e violență, din ce direcție e acceptabilă și firească și în ce direcție e șocantă și revoltatoare...
Ce fac televiziunile în piață, și ce facem noi?
Desi pe partea de la Fântână sunt constant mai mulți oameni, televiziunile preferă în mod clar partea cu TNB a Pieței Universității pe care o transformă într-un adevărat studio TV.
Preferința asta e doar o primă măsură luată pentru a evita pe cât posibil mesajele anti-FMI, anti-Capitalism, anti-Gold Corporation, anti-Chevron și exploatarea gazelor de șist, anti-privatizare, anti-BOR, anti-presă, etc., ce se perindă pe la Fântână.
A doua măsură e organizarea cadrului, alegerea bannerelor prezentate și a interlocutorilor cu mare atenție. Încercând să penetram aceste filtre zilele astea, am putut constata câteva din strategiile lor: întoarcerea camerei in altă parte; oprirea transmisiei - la un moment dat, văzând că se pregătesc să intre în direct ne-am postat în spatele lor, reporterita a așteptat ce-a așteptat, s-a uitat de câteva ori în spate să vadă dacă mai suntem acolo și până la urmă au renunțat la transmisie; curățirea cadrului - într-una din zile un om de televiziune ne-a spus să plecăm din cadru pentru că mesajul nostru "e foarte mișto, dar crede-mă, oamenii nu-l inteleg" (mesajul era "noi suntem sfârșitul lumii voastre FMI, RMGC, BCE, FED, Guverne, Jandarmerie, BOR).
Al treilea filtru e regia tehnică, televiziunile pot schimba rapid camera dacă ceva neașteptat intra în cadru.
Însă cea mai puternică orientare a percepţiei se petrece în studiouri. Chiar dacă printr-un miracol reușești să ajungi pe ecran, ajungi fără sonor și direct în gura eternilor formatori de opinie publică care dintr-o frază iti pot recontextualiza, deturna, anihila mesajul. Normal ar fi ca totuși majoritatea analiștilor, invitaților, să fie din Piață, dar suntem departe de situația asta.
Toate aceste filtre "purifică" complet mesajul protestului, transformându-l într-unul absolut compatibil cu percepţia dominantă, oficială.
Nu vreau să sugerez nu știu ce conspirații elaborate, lucrurile sunt mult mai simple, Noam Chomsky și John Pilger au demonstrat foarte clar cum se produce o interiorizare a agendei superiorilor, a proprietarilor, o subtilă şi, de obicei, inconștientă auto-cenzură din partea jurnaliștilor.
Poate e timpul să punem serios problema televiziunii - ori să ne organizam și să intrăm puțin peste televiziuni, să le forțăm să ne preia și mesajul nostru, ori să le dăm afară din piață.
Si, în final, dacă tot avem imaginarul analiștilor și a protestatarilor bântuit de evenimentele din 89-90, recomand un text în care Giorgio Agamben vorbește despre standardului impus de televiziunea Română în acele momente - Marginal Notes on Comments on the Society of the Spectacle http://postspectacle.blogspot.com/2012/01/world-of-integrated-spectacle.html
Si câteva lozinci din Piață:
Opiul poporului: Televiziunile, boierii minții, BOR.
Pentru cei de-acasă din fotolii: We love to entertain you!
Opriți televizoarele, porniți revoluția!
