De ceva vreme în București sunt tot felul de conflicte mai mult sau mai puțin interne între diferiți activiști, artiști și "artiști politici". M-am trezit adăugat și eu într-una dintre discuțiile astea ce încă se desfășoară pe email. După acuze mai mult sau mai puțin voalate de antisemitism și legionarism, bazate se pare pe ce am scris aici despre Arsenie Boca, spre surpriza noastră, deși nici unul dintre noi nu am intervenit deloc în discuție, eu și Biroul de Cercetări Melodramatice am fost eliminați de către David Schwartz: " i-am șters din acest mail pe birou și pe flueras, persoane cu care nu vreau să am de-a face nici într-un mail". Intrigat de această acțiune m-am hotărât să intervin și eu în discuție. Dar pentru că contul de email mi-a fost spart și e blocat momentan și pentru că o discuție publică e mai interesantă - obligă la menținerea anumitor parametri, impunând și puțină distanțare - am să încerc să deslușesc aici de unde vin ura și disprețul sintetizate de David.
O fi Arsenie sărmanul?
Abordarea mea recentă a lui Arsenie Boca a fost întâmpinată cu o "gândire" de tip Mîndruță: "stânga? a deci ești stalinist și pentru gulaguri, de ce nu te muți în Coreea de Nord?". E înfricoșătoare recepția unora dintre propunerile și intențiile noastre recente, lucrurile nu sunt chiar așa simple - citez din Mao înseamnă că sunt maoist, citez din Cioran sau Arsenie Boca înseamnă că sunt legionar. Lipsa simțului umorului dar mai ales a unui simț al performativului pare să fie printre cauzele acestei incapacități (destul de grave pentru cineva care lucrează într-o zonă de performance contemporan). Oricum să elimini oameni din discuție pe bazele astea denotă clar o formă a ceea ce Deleuze și Guattari numeau "microfascism de stânga". Asta e o problemă generalizată în România, totul se bazează mai mult pe crearea și protejarea de oligarhii artistice sau activiste: pe cine eliminăm, pe cine aprobăm, se bârfește mult și se discută persoane, nu idei...
Sau or fi Premiile Bezna?
Premiile Bezna sunt cel mai plăcut mod pe care l-am găsit de a adresa o specie de gândire "politică" și "critică" ce s-a instalat în România, nu e vorba doar de GAP, atitudinea e răspândită și pe la grupuri de activiști, Critic Atac, grupurile din Cluj, competiția pentru premii e reală. Dar într-adevăr manifestul GAP a articulat foarte bine două aspecte importante ale acestei atmosferi:
1. Un discurs împotriva esteticului și a artei în general, cu excepția a ceea ce ei numesc "artă politică". Discurs care în momentul ăsta, dă cam tare cu bâta în baltă - e o întreprindere stranie pentru o artă și un discurs ce se vor contemporane, într-un moment în care politicul și economicul funcționează tot mai mult pe baze estetice... Am scris mai mult aici despre asta.
2. Apologia asta a artistului (sau activistului) pansament, care merge unde apare defecțiunea și repară sau cel puțin expune problema, dă voce, trage semnalul de alarmă. Practic face o muncă de menținere și îmbunătățire. Ar trebui să dea de gândit că asta e exact ce vrea Puterea. Când arta asta comunitar-social-politică devine aproape o cerință obligatorie pentru a accesa bani europeni și alte fonduri, poate e momentul să faci un pas în spate și să ai unele îndoieli. Să începi să te gândești de ce vor de la tine să fi un asistent social sau un fel de lubrifiant al gentrificării și neoliberalismului pe la periferie. Oricum dacă trâmbițezi că manevra asta e singura formă legitimă de manifestare artistică și politică meriți cel puțin un premiu.
Aici ar fi multe de zis dar alții le-au formulat foarte bine deja:
http://spangbergianism.wordpress.com/2013/03/08/i-take-it-all-back
PS: Premiile Bezna nu erau gândite pentru a fi propriu-zis înmânate, nici măcar nominalizări nu ne gândeam să facem...
Florin Flueras
O fi Arsenie sărmanul?
Abordarea mea recentă a lui Arsenie Boca a fost întâmpinată cu o "gândire" de tip Mîndruță: "stânga? a deci ești stalinist și pentru gulaguri, de ce nu te muți în Coreea de Nord?". E înfricoșătoare recepția unora dintre propunerile și intențiile noastre recente, lucrurile nu sunt chiar așa simple - citez din Mao înseamnă că sunt maoist, citez din Cioran sau Arsenie Boca înseamnă că sunt legionar. Lipsa simțului umorului dar mai ales a unui simț al performativului pare să fie printre cauzele acestei incapacități (destul de grave pentru cineva care lucrează într-o zonă de performance contemporan). Oricum să elimini oameni din discuție pe bazele astea denotă clar o formă a ceea ce Deleuze și Guattari numeau "microfascism de stânga". Asta e o problemă generalizată în România, totul se bazează mai mult pe crearea și protejarea de oligarhii artistice sau activiste: pe cine eliminăm, pe cine aprobăm, se bârfește mult și se discută persoane, nu idei...
Sau or fi Premiile Bezna?
Premiile Bezna sunt cel mai plăcut mod pe care l-am găsit de a adresa o specie de gândire "politică" și "critică" ce s-a instalat în România, nu e vorba doar de GAP, atitudinea e răspândită și pe la grupuri de activiști, Critic Atac, grupurile din Cluj, competiția pentru premii e reală. Dar într-adevăr manifestul GAP a articulat foarte bine două aspecte importante ale acestei atmosferi:
1. Un discurs împotriva esteticului și a artei în general, cu excepția a ceea ce ei numesc "artă politică". Discurs care în momentul ăsta, dă cam tare cu bâta în baltă - e o întreprindere stranie pentru o artă și un discurs ce se vor contemporane, într-un moment în care politicul și economicul funcționează tot mai mult pe baze estetice... Am scris mai mult aici despre asta.
2. Apologia asta a artistului (sau activistului) pansament, care merge unde apare defecțiunea și repară sau cel puțin expune problema, dă voce, trage semnalul de alarmă. Practic face o muncă de menținere și îmbunătățire. Ar trebui să dea de gândit că asta e exact ce vrea Puterea. Când arta asta comunitar-social-politică devine aproape o cerință obligatorie pentru a accesa bani europeni și alte fonduri, poate e momentul să faci un pas în spate și să ai unele îndoieli. Să începi să te gândești de ce vor de la tine să fi un asistent social sau un fel de lubrifiant al gentrificării și neoliberalismului pe la periferie. Oricum dacă trâmbițezi că manevra asta e singura formă legitimă de manifestare artistică și politică meriți cel puțin un premiu.
Aici ar fi multe de zis dar alții le-au formulat foarte bine deja:
http://spangbergianism.wordpress.com/2013/03/08/i-take-it-all-back
PS: Premiile Bezna nu erau gândite pentru a fi propriu-zis înmânate, nici măcar nominalizări nu ne gândeam să facem...
Florin Flueras
