“Saptamana grea” la Centrul National al Dansului, Bucuresti
21 – 31 ianurie 2010
Unde e spectacolul?
O saptamana de manifestari, dezbateri, spectacole care interogheaza pozitia coregrafului si creatorului de spectacol in societatea contemporana. Raportul inevitabil pe care teatrul (conventia "scena - public", teatron – loc unde privesti) il are cu spectaculozitatea vietii cotidiene asigurata de modul in care informatia este livrata de media traditionala si internet (new media). Cum iesim, sau cum am iesit, din conditia de spectatori pasivi? Ce inseamna “realitate” azi in paralel cu retelele sociale care simuleaza perfect mecanismele si perceptia realitatii? Internetul devine un competitor inexpugnabil in cursa pentru centrul atentiei, ajunge sa fie o noua scena in care ne “jucam” identitatea virtuala.
Evenimentele nu se mai istoricizeaza, nu se mai inscriu intr-o constiinta colectiva in mod traditional, aproape nimic nu mai lasa urme pentru ca este urmat de alte mii de informatii si evenimente. Informatia noua disloca informatia anterioara, nu o urmeaza. Inregistram imagini cu noi si le consumam in acelasi timp. O schimbare, o transformare a societatii spectacolului pe care cu greu o putem evalua, spectatorii devin activi, isi manevreaza in solitudine instrumentele de comunicare in masa. Consencintele social-politice si antropologice ale acestor mutatii in perceptie devin sesizabile dar nu neaparat inteligibile. Suportul/mediul pe care il folosim pentru a ajunge la informatie schimba informatia in sine. Azi, poate singurul criteriu ramas care decide gradul de civilizatie al unei tari sau continent este accesul la internet.
Reprezentarea ramane spatiul predilect de afirmare al ideologiei si al standardului de identitate social-culturala propus de o societate.
Nimic nu a ramas “ne-performat”, pe langa traditionalii “producatori de realitate”(televiziunile, ziarele), astazi viata este inregistrata si livrata in "public", adica in comunitatile virtuale din care facem parte. Toate aparitiile in spatiul public sunt regizate. Toate campaniile politice, de razboi sau caritabile, manifestarile autoritatii (statului) si ale corporatiilor - mediate sau nu – protestele “Greenpeace” etc., folosesc “regie”/strategie, “dramaturgie”/propaganda, “scenografie”/cort electoral,“actorie”/candidati/generali/activisti.
Cum recunosti un gest artistic radical? Ce inseamna radicalism in arta si la ce mai foloseste el? Cum se integreaza dansul in arta contemporana? Please, not another spectacle.
