Perspective mai puțin virale

Pillar Artist, 2019 Florin Flueras, Ion Dumitrescu, Alina Popa  


(Tradus din engleză, în ceea mai mare parte de Google Translate)


1

Nu sunt multe de spus, știm cu toții ce se întâmplă. Nu există tratament sau vaccin pentru această pandemie periculoasă, așa că trebuie să ne protejăm, în special cei vulnerabili. Carantină și distanțare socială pentru aplatizarea curbei, simplu. Orice altă părere e eugenistă, deoarece e clar că oamenii vulnerabili vor muri dacă nu facem acest lucru. Sigur, există multe perspective ciudate, conspirații nebune în jur, dar chiar nu e cazul. De obicei nu sunt deloc pentru cenzură, dar înțeleg de ce a fost suspendată libertatea de exprimare în unele țări. În această situație de urgență, știrile false și teoriile conspirației pot fi foarte periculoase. Nu mai e nimic de zis. Nu e nimic de dezbătut aici, dacă vreți să salvați vieți stați acasă și urmați recomandările oficiale.


2

Sunt speriat, nu de covid, ci de ceea ce se întâmplă în lume. e clar că foarte puțini se uită într-adevăr la date și își fac propriile păreri. E o pandemie a fricii, bazată pe foarte mari erori. Erori subliniate de cercetători dar nimănui nu-i pasă, spectacolul continuă. Un medic spunea supărat pe Twitter: „Testul e boala, nu virusul!”. Înainte nu se testau virusuri respiratorii diferite, toate erau tratate ca gripă. Acum e testat un anumit virus și avem o boală nouă. Și testul nu e de încredere, poate da multe rezultate pozitive false și nu se distinge de alte tulpini coronavirus.

Însă marea problemă și cauza întregului haos e se consideră decese Covid toți cei ce mor cu virusul. Moarte din cauza infarctului miocardic, cancerului…, se înregistrează ca decese covid dacă au virusul. Dacă sunt coerente cu această abordare și fac același lucru cu alte virusuri, cancerul și infarctul miocardic vor dispărea din statisticile de mortalitate. Aproape toată mortalitatea va fi de covid sau gripă, deoarece, toți oamenii ar putea avea unii dintre acești viruși, mai ales când sunt foarte bolnavi. Dacă virusul se răspândește așa cum se zice, la 70% din populație, atunci foarte curând, cel puțin 70% din totalul mortalității vor fi decese covid. Din fericire, unii cercetători au început să dea socoteală de această eroare, iar în studiile lor, mortalitatea de Covid19 pare să fie mai mică decât gripa. Ministerul Sănătății din Italia a recunoscut că decesele cu covid sunt la aproximativ 12% din cele anunțate, dar nu contează, se procedează la fel. Deci, toată panica e construită pe date greșite. Dar nu există exces de mortalitate, aceasta e singura statistică care contează până la urmă. Mortalitatea e similară sau sub anii precedenți în majoritatea țărilor. Probabil că mai multe persoane vor muri din cauza măsurilor și din cauza pierderii locurilor de muncă, a depresiei, a sinuciderilor etc. Aceasta nu e teoria conspirației, nici măcar nu e teorie, sunt date.*

Are sens ce fac în Japonia, Coreea și Suedia, fără panică, fără carantină, totul se întâmplă ca înainte, cu mai multă grijă. Bolnavii stau acasă și doar cei foarte bolnavi sunt duși la spital. În caz contrar, spitalul devine un loc periculos pentru contaminare, al medicilor și al pacienților. Lockdown creează panică și stres, în special pentru persoanele vulnerabile. Desigur, au recomandări și au grijă. Dar după cum am citit azi într-un articol: "într-o democrație liberală trebuie să convingi nu să obligi oamenii. Dacă pierzi acest principiu, îți pierzi sufletul."*


3

Din păcate, datele, numerele în context, logica nu contează. Aparent, în Italia și în alte părți, au diagnosticat covid ca gripă timp de câteva săptămâni la început. Unii cercetători spun că probabil și în anii anteriori așa s-a întâmplat, virusul a existat nedetectat, deoarece nu a existat test. Imaginează-ți dacă lucrurile ar fi continuat așa, am fi crezut că e doar un sezon normal sau poate ceva mai rău de gripă anul ăsta, probabil că ar fi fost știri minore. Aceleași date, rezultate complet diferite ca și percepție. Managementul percepției e tot ce contează și se face prin spectacol, nu prin logică sau date. Imaginile media ale oamenilor de pe tărgile roșii SF, înconjurate de medici astronauți sunt mult mai puternice decât un virolog cu premiul Nobel, care explică timid de ce frica și măsurile actuale sunt nebunie.

Imaginează-ți un scenariu similar pentru virusurile gripale. În Italia și Germania, sunt 25000 de decese de gripă în unele sezoane, iar acest lucru fără a adăuga pacienții cu cancer și infarct miocardic…, care mor cu virusul. Imaginează-ți ce spectacol poți să faci din asta. Grafice exponențiale, sistemele de sănătate copleșite (în Italia de Nord sistemul de sănătate a fost copleșit în ultimele sezoane de gripă). Se pot arăta chiar și unii copii care mor, pentru că da, gripa omoară și copii, spre deosebire de covid. Se pot arăta statistici care arată că persoanele în vârstă și cu imunitatea compromisă sunt vulnerabile, și din nou ajungem la lockdown. Spectacolul va produce frică, iar rațiunea nu e nimic în fața fricii. Există multe experimente psihologice care arată cum frica și incertitudinea ne fac să abandonăm rațiunea și să urmăm perspectiva autorității. Ne infectăm cu perspectiva oficială.

"Da, dar oamenii mor!" Serios? De când, de ieri? Cu tot acest management al percepției devenim brusc muritori.


4

Se poate face mult mai mult pentru aplatizarea curbei. Guvernele noastre nu fac suficient. Cea mai mare parte a banilor din impozite merge în armată și servicii secrete, așa că acum e timpul să-și dovedească importanța. Serviciile secrete ar trebui să se adapteze acestor noi inamici. O mare problemă e că unii încă se îmbrățișează, se ating între ei, chiar fac sex în casele lor. Deci, măsurile ar trebui să fie impuse și acolo. Pentru a face acest lucru, serviciile ar trebui să aibă și mai mult acces la dispozitivele electronice ale oamenilor. Tehnologia AI, folosind date de la camere, microfoane și alți senzori, va putea identifica pe cei care nu respectă măsurile și pot fi scoși din casele lor. De asemenea, cetățenii trebuie instruiți să informeze autoritățile dacă își suspectează vecinii că nu respectă măsurile.

Mă bucur că în sfârșit, dreapta și stânga sunt unite în sprijinirea autorităților mai mult ca niciodată. Mă bucur că toată gândirea critică și suspiciunea față de autorități și narațiuni oficiale au dispărut. Dar nu complet și aici serviciile pot avea un rol mai mare în colaborarea cu media, social media pentru a marginaliza sau chiar a elimina vocile critice. În epoca noastră a feed-urilor bazate pe algoritmi, aceasta e o acțiune banală ce se face deja, dar poate fi radicalizată, deoarece acum e momentul să fim uniți în fața acestei mari primejdii.

Se spune că suntem în război cu virusul. Să fim cu adevărat atunci, putem numi această operațiune „război împotriva morții”. Și cine altcineva dacă nu armata ar trebui să fie în prima linie. Am văzut că deja se folosesc drone pentru a controla și impune respectarea măsurilor oamenilor și comunităților izolate. Dar ar trebui să se folosească și aviația pentru a arunca dezinfectant pe clădiri și populație.

Tancuri ar trebui să fie pe străzi pentru a ridica moralul, pentru a arăta forța și dorința noastră de a lupta și, de asemenea, pentru a arăta oamenilor că situația e foarte serioasă așa că să facă bine să stea acasă și să-i respecte pe cei ce-și pun viața în joc pentru siguranța noastră. De asemenea, ar trebui să tragă cu armele respective din când în când, chiar și cu tancurile în regiuni nepopulate, în vecinătatea localităților, ar ridica moralul și încrederea în forța și măsurile pe care suntem dispuși să le luăm pentru a ne proteja. S-ar putea chiar să omoare și niște ticăloși de viruși.


5

Ca întotdeauna, ar trebui să vedem cine profită. Știm deja cum funcționează lucrurile, creează, exagerează sau încadrează o problemă pentru a aduce soluțiile deja pregătite. Nu spun că cineva a orchestrat toate astea (deși nu e exclus), dar ca întotdeauna unele entități ar putea avea interes să mențină și chiar să amplifice situația. Poate că marile corporații medicale sunt un exemplu, există sume imense de bani pentru vânzarea vaccinurilor către guverne. De asemenea, oamenii care știu dinainte cum vor fi gestionate percepția și frica, precum miliardarii cărora li s-a spus în avans când să iasă de pe piață și probabil vor ști când să reintre și să cumpere totul ieftin. Și există agenții cărora le place să își testeze și să pună în aplicare măsurile de „securitate” și ideile lor de supraveghere și control. Sume enorme de bani sunt „tipărite” de băncile „naționale”, bani care merg în mâini private și se înregistrează ca datorii pentru restul dintre noi. E și o ocazie pentru testarea unor tehnici de gestionare a percepției pentru viitorul mai distopic care va urma.

Pot avea chiar intenții bune, dar e super înfiorător ceea ce spun ei. Sunt propuse noi modalități de monitorizare și control a vieții umane, bazate pe testări și vaccinări obligatorii care apar pe unele id-uri digitale globale. Știrile false și capacitatea de contaminare a corpului trebuie oprite, așa că libera exprimare, libertatea de mișcare și alte drepturi devin secundare atunci când existența noastră e în joc. Oamenii trebuie procesați în mod constant și gestionați sub imperativul sănătății generale. Înfricoșător e că acesta ar putea fi noul mod de guvernare. Dacă progresăm în această direcție, OMS (big Pharma) devine un guvern global. Virusuri ușoare, contagioase sunt întotdeauna la îndemână, astfel încât acest tip de situație e întotdeauna la dispoziție pentru noi biopolitici, în numele valorii supreme a sănătății. Dictatura sănătății.

O mentalitate nouă e construită, o nouă frică. Mai întâi dușmanul era afară, alte țări, apoi s-a apropiat, teroriști, migranți, iar acum noi suntem inamicul, suntem biohazard ce ar trebui monitorizat și conținut. Suntem un pericol pentru alții și pentru noi înșine, pentru că suntem contaminați cu trilioane de viruși și bacterii, dezastru. Suntem în război cu moartea. Această abordare igienistă, antibiotică, ce instaurează aceeași frică de celălalt la toate nivelurile, se poate ușor constitui în biofascism. Pericolul permanent ne face să creștem suspiciunea și măsurile de siguranță, să ne baricadăm. Ceilalți erau cu probabilitate scăzută teroriști, acum devin cu probabilitate ridicată contaminați, devenim din ce în ce mai periculoși. Și suntem reduși la viața biologică, cu anumite plăceri biologice dar în cea mai mare parte frici. Subiectivitatea umană dispare.


6

La începutul crizei am simțit un entuziasm ciudat pe rețelele de socializare, de genul „în sfârșit se întâmplă ceva”. Se pare că se simțea o nevoie generală de o pauză, de ceva diferit. Din păcate, singura direcție în care schimbarea pare posibilă e spre distopie. Oamenii cer măsuri autoritare, poliție, dictatură. Principala contaminare e una cu afecte și perspective, infecție psihologică. Covid e în aer, e un fel de atmosferă psihologică ce a învăluit planeta. Un fel de psihoză în masă ce în mod misterios apare din când în când în istorie. Cum s-a întâmplat cu populații întregi din unele regiuni ce nu se puteau opri din dans (sau din râs, înjurat, etc.) zile întregi, până când mureau de epuizare. Poate nu atât de mult managementul actual al percepției produce această psihoză, ci mai degrabă ceea ce vedem în mass-media e efectul psihozei în masă, media e doar o oglindă a societății, nu producătorul acesteia, sau poate ambele. Oricum, dacă ne aflăm într-o psihoză colectivă, problema e că e imposibil de convins psihoticii de psihoza lor.


7

Nu cred că trebuie mers atât de departe, nu trebuie căutate motive mistice pentru ceea ce se întâmplă. Controlul tribal al gândirii și conformitatea sunt virale de ceva vreme și explicații mai probabile. În cercul meu doar se adaptează cultura woke, cu jocurile sale de politică identitară, la situație. E o mentalitate de polițist care identifică atitudinile, afirmațiile „problematice” – și orice altă decizie decât „poziția morală corectă” a bulei tale e problematică și exclusă. Acum, aceiași oameni îi atacă pe cei "iresponsabili" care gândesc diferit ceea ce se întâmplă sau sunt suficient de inconștienți pentru a ieși la soare. În principalul grup online care discută despre Covid19 în România, dacă aduci date care creează suspiciune pentru perspectiva oficială ești dat afară. Oamenii îmi spun că sunt curajos, doar pentru că sunt suspicios cu ce se întâmplă.

Gândirea mimetică e peste tot. În artă, majoritatea „decidenților” nu au curajul de a lua cu adevărat o poziție individuală, de a discerne cu adevărat pentru ei înșiși, doar privesc în jur și urmează ceea ce fac instituțiile și curatorii la modă. E riscant să iei decizii pe cont propriu pentru că poți greși, e mai sigur și mai ușor să dezvolți un sens pentru ceea ce e acum pe val, să ai părerile care trebuie, să te aliniezi cu influențării din propria bulă. La fel și în politică, cu siguranță că există multe lucruri care se întâmplă mimetic. Și e un fel de competiție pentru cine ia cele mai ferme măsuri. Politicienilor le e frică că dacă propun măsuri mai blânde, alții vor veni să spună că nu e suficient, vor pierde capital politic și vor fi excluși din triburile lor politice.

În trecut, era mai ușor să fii suspicios cu perspectiva principală, deoarece venea din partea politicienilor, a jurnaliștilor pe care, cel mai probabil, nu-i cunoșteai personal. Acum vine din social media, din propriul cerc social. E pur și simplu mai ușor și mai rentabil să mergi cu „pozițiile” principalelor voci din bula ta, nu vrei să-ți pierzi prietenii sau să ții pui în cap. Ar putea fi foarte costisitor, excluderea, pierderea statutului și a jobului, "canceling". Acceptarea și apartenența au o valoare mai mare decât adevărul și sinceritatea. Simți ce se așteaptă de la tine și te conformezi, mai ales inconștient. Poți avea dezbateri și libertate de exprimare pe terenul presupunerilor acceptate. Orice opinie care iese din limitele invizibile ale perspectivei e extremă. Bulele mimetice își au anticorpii. Polițiștii morali te doboară ușor prin etichetare și ești terminat, "canceled" (acum e "eugenist", "ageist", "negationist", "conspirationist"). Mai bine te conformezi, sau și mai bine, poți fi unul dintre polițiștii care-și dovedesc poziția morală superioară, importanța în trib, câștigând puncte "woke", prin igienizarea bulei, anularea ne-mimeticilor.


8

Totul e ok cât timp nu tulburăm structurile transcendentale, cadrele implicite. Și în mare parte suntem în siguranță pentru că rațiunea, logica sunt doar pentru a naviga în perspectiva noastră implicită, pentru a o raționaliza și apăra. Gândirea e întotdeauna închisă. Într-una din zilele sale printre amazonienii Pirahãs, antropologul Daniel Everett a observat că vorbeau agitați despre ceea ce se întâmplă pe celălalt mal al răului. Daniel și fiica sa nu au putut înțelege de ce, au văzut doar o plajă goală. Tot satul vedea un spirit acolo. „Nicicum nu i-aș fi putut convinge că plaja era goală. Nici ei nu m-ar fi putut convinge că există ceva acolo, cu atât mai puțin un spirit." Cele două percepții erau ireconciliabile, un dezacord radical cu privire la realitatea de pe râu. Priveau în două lumi diferite. Pentru Daniel Everett explicația e că o cultură radical diferită produce un mod radical diferit de funcționare a limbajului, iar acest lucru permite posibilități perceptive diferite. Dar pentru unele triburi amazoniene, nu există o realitate obiectivă și perspective diferite asupra aceia, ci perspectivele creează efectiv realitățile (Viveiros de Castro). În acest „multinaturalism”, întrebarea nu ar fi modul în care Daniel sau Pirahăs văd lumea, ci ce fel de lumi accesează sau produc perspectivele lor.

O întrebare similară ar fi acum, care e perspectiva care ne face să reacționăm și să creăm această situație? Una dintre cele mai dominante perspective contemporane e fizicismul - totul e materie și particule care, la un moment dat, produc viață și conștiință. Există legi fizice și totul e explicabil fizic, cel puțin în principiu, dar în general universul și viața noastră sunt lipsite de sens din punctul de vedere al principiilor fizice. O altă influență principală e perspectiva medicinei occidentale, care e destul de militaristă, suntem organisme biochimice în permanență atacate și trebuie să ne protejăm prin vaccinări și medicamente. Și suntem infectați de științism, care e o imagine naivă, conservatoare și depășită a științei, în timp ce știința contemporană devine din ce în ce mai ciudată. Aceste asumpții stau la baza majorității percepțiilor, gândurilor și sentimentelor. Ele ne creează realitatea. Dar, de asemenea, aceste asumpții ar trebui să fie un motiv puternic pentru a fi foarte sceptici cu narațiuni implicite și explicite care circulă, cu perspectivele principale.


9

Medicina și sistemele de sănătate ar trebui să evolueze odată cu această criză, ar trebui să luăm măsuri pentru a preveni ca aceste lucruri să se repete, deoarece Covid19 e aici pentru a rămâne, la fel ca și alte virusuri periculoase. Senzori speciali ar trebui să fie amplasați în toate zonele publice pentru a lua temperatura oamenilor. Tehnologii AI vor trebui utilizate pentru identificarea simptomelor și diagnosticarea pe baza modificărilor subtile ale culorii pielii, mersului, posturii, privirii cetățenilor. În acest fel, persoanele periculoase pot fi îndepărtate rapid și puse în carantină împreună cu persoanele ce au intrat în contact cu ele, înainte de a infecta și a pune vieți vulnerabile în pericol. ID-urile medicale digitale trebuie să țină evidența vaccinărilor și să arate cine e imunizat și cine nu. Persoanele care nu sunt imunizate nu ar trebui să aibă acces în anumite zone. Și țările vor avea dreptul să le interzică intrarea. Oamenii ar trebui să fie încadrați în funcție de nivelul lor de pericol, risc și vulnerabilitate. Algoritmii vor putea analiza în timp real compoziția mulțimilor pe baza acestor date, iar autoritățile vor putea interveni rapid pentru a dispersa adunări și a le interzice atunci când nivelul riscului crește. Cetățenii trebuie instruiți să fie atenți la ceilalți, să poată identifica unele simptome de bază și să raporteze autorităților eventualii suspecți, persoanele cu semne de boală. Și, desigur, ar trebui să existe vaccinări periodice obligatorii. Bugete speciale trebuie alocate la nivel global pentru toate acestea.


10

Toate sunt detalii în comparație cu uriașa problemă ecologică. Politica și în general discuțiile îmi apar ca niște lupte pentru scaunele din prima clasă, într-un avion care se prăbușe, sau ca dezbateri dacă ar trebui să stăm, pe stânga sau în dreapta. Mult mai multe victime face criza climatică, acum nu în viitor. De ce nu avem această panică generalizată și măsuri radicale pentru asta? Și criza asta e defapt una ecologică. Wuhan și Italia de Nord sunt unele dintre cele mai poluate locuri de pe Pământ și asta contribuie aparent foarte mult la ce se întâmplă. Distrugerea mediului, exploatarea animalelor a făcut ca virușii din alte specii să caute gazde noi. Și tendința e pentru tot mai multe pandemii. Aceasta și cele anterioare s-au bazat pe exploatarea animalelor. Exploatarea animalelor e și cel mai rău lucru pe care îl poți face pentru mediul înconjurător, consumul unui burger e mult mai rău pentru mediu decât un zbor cu avionul. .

Știm sau simțim că ne aflăm în mijlocul unei extincții, iar această catastrofă planetară afectează modurile noastre de a percepe, gândi și simți. Într-un fel înregistrăm aceste schimbări și suntem afectați chiar (sau mai ales) dacă nu suntem conștienți sau în negare. Ne dăm seama că modalitățile noastre de a vedea, simți, gândi și comporta pot fi echivalente cu dispariția vieții și suntem speriați, și o panică naturalizată menține parametrii gândirii neschimbați. De obicei ne îngropăm aceste sentimentele negative într-un blocaj hedonist, narcisist al viitorului. Dar atunci când se întâmplă ceva de genul ăsta, panica și anxietatea acumulate și suprimate răbufnesc.

La baza crizei climatice și a atmosferei pandemice actuale, se află o gândire instrumentală, orientată spre exploatare, managerială, bazată pe un atac asupra mediului, pe ipoteza că viața noastră ar trebui să fie în detrimentul altelor. În schimb am putea merge spre coexistență, încredere, iubire. Chiar și acum putem alege să avem încredere unul în celălalt și în puterea comunității noastre, că fiecare avem un rol în construirea anticorpilor și imunității împreună. Aceasta ar fi o mentalitate ecologică, că suntem împreună într-un ecosistem, iar virușii și bacteriile fac parte din el, fac parte din corpul nostru. Ar trebui să avem încredere în puterea și inteligența acestor ecosisteme de a se regla singure.


11

Problema e percepția noastră asupra corpului, sănătății și bolii. Imaginează-ți că, în loc să fii bombardat cu mesajele repetitive care spun, practic, fii suspicios, ferește-te, ceilalți sunt periculoși, ascultă perspectiva oficială, spală-te pe mâini obsesiv, vom primi ceva de genul: există tratament pentru coronavirus – sistemul imunitar, care funcționează în 99,5% din cazuri (procent bun pentru un tratament). Suntem întotdeauna „contaminați” cu viruși, iar sistemul imunitar își desfășoară, de regulă, activitatea în liniște în fundal. Fructele, alimentele pe bază de plante, meditația, reducerea stresului, plimbările în natură, soarele, întâlnirile sociale pozitive, sunt toate modalități dovedite de a crește imunitatea. Și cercetătorii și medicii ar explica cu calm că dacă avem virusul nu înseamnă că suntem bolnavi, că majoritatea oamenilor sunt asimptomatici.

Atmosfera ar fi cu totul alta. Ne-ar crește încrederea, am simți că putem face ceva pozitiv, alegeri mai bune în stilul de viață, nu numai negative – distanța, frica, obsesia și paranoia. Și nici nu am renunța la puterea noastră de vindecare. Nu am lăsa-o complet pe mâna corporațiilor medicale și a guvernelor care se suprapun din ce în ce mai mult.

A existat un cercetător, nu-mi amintesc numele lui, care a vrut să demonstreze că abordarea militară asupra virușilor nu e cea mai bună și a băut un pahar cu lichid contaminat cu viruși periculoși pentru a demonstra că ceea ce contează e sistemul imunitar pe care la întărit în prealabil. Asta ar fi o acțiune interesantă acum și aș putea fi voluntar..Mi-ar fi mult mai frică de reacția oficialilor, de procedurile și „tratamentele” acestora. Există deja studii care arată că tratamentul de covid poate fi mai rău decât boala.*

Chiar și pentru cele mai grave boli cronice precum cancerul, bolile de inimă, diabetul, abordările bazate pe sistemul imunitar capătă din ce în ce mai multă importanță. O abordare imunitară în această pandemie e foarte probabilă să salveze multe alte vieți, nu numai de covid, ci de multe alte boli. Se estimează că un milion de oameni mor în fiecare an în SUA din cauza dietei. Cel mai incomod adevăr pentru corporațiile medicale e că organismele au capacitatea de a se vindeca.

Dar acest tip de mesaj nu e posibil și nu funcționează, deoarece politicile de sănătate sunt făcute de corporații medicale, la fel cum directivele dietetice naționale sunt făcute de industria cărnii și a produselor lactate. Abordarea lor e în mare parte militară, atacarea simptomelor cu artilerie grea, ce produce daune colaterale, alte simptome, ceea ce în final nu e chiar atât de rău, deoarece înseamnă profit. Există corporații farmaceutice care, în diferite etape sau în paralel, au dezvoltat arme chimice, pesticide și medicamente – aceeași abordare militară, antibiotică, deci are sens. Corporațiile medicale determină modul în care percepțiile asupra sănătății, vindecării și bolii sunt gestionate la nivel global. Percepția asupra corpului e coruptă ca urmare. Acesta e motivul principal al fricii actuale, suntem complet descurajați, presupunerea implicită e că numai autoritățile ne pot salva. Fără vaccinuri și tratament medicamentos suntem pierduți. Carantină și speranța în vești bune din partea autorităților sunt singurele lucruri de făcut. Între timp, măsurile autoritare sunt luate drept dovadă că se face ceva.

Cu câteva zile înainte de moartea ei, Alina Popa a rezumat experiența ei cu boala și perspectiva medicală astfel: "Niciodată nu am avut încredere în corp și în răspunsurile sale. Suntem învățați astfel. Febra trebuie să fie ținută sub control, simptomele trebuie să fie citite de specialiști, nu-ți deții corpul, e ca o haină străină de care trebuie să ai grijă și să te ferești, să cauți semne, să aduni dovezi. Ești în afara corpului tău, îl analizezi științific, dar ce înseamnă asta? Că îl plasezi în scenariile scrise de străini, care se tem de miracolul realității și vor să-i restricționeze imensitatea la câteva scenarii previzibile.

Corpul e real, dar ceea ce gândim despre el e ficțiune. Viziunile medicale sunt ficțiuni impuse de modernitate și capitalism. Sunt ficțiuni consensuale. Modul în care privești corpul, cum îl numești, determină modul în care acționezi asupra lui și, de asemenea, cum acționează înapoi. Suntem liberi, iar organismul are nevoie de fapt de ficțiuni individuale sau de ficțiuni care îi conferă încredere și libertate. Perspectiva creează realitatea. Schimbarea perspectivei standard e aproape imposibilă. Nu poate fi făcută mental, e nevoie de practici diferite – pentru a exersa modalități de interacțiune cu lumea care redau realității multiplicitatea. De fapt nu mai interacționăm cu lumea. Acest lucru se datorează faptului că cunoaștem prea bine practicile care sunt posibile, astfel încât ne vor da înapoi aceleași rezultate. Corpul e la fel de alien ca lumea. Și trebuie să-i îmbrățișăm ciudățenia."


12

Carantină pentru totdeauna! Vor exista și alte virusuri periculoase, chiar și gripa omoară mult mai mulți oameni decât covidul. Și, în general, mortalitatea afară e mai mare decât acasă. Și cel mai important trebuie să îi protejăm pe ceilalți, suntem gazde pentru trilioane de viruși, suntem bombe biologice. Stați acasă, izolați-vă, stați în siguranță! Suntem obsedați colectiv de acest agent străin care ar ne poate pune capăt în orice moment. Există însă și alți agenți care pot face asta. Probabilitatea de a muri într-un accident de mașină e mult mai mare decât cea de a muri de Covid19. Interzicerea mașinilor ar trebui adăugată la măsurile actuale. Și există mulți alți factori care ar trebui adăugați. Și după ce interzicem fiecare cauză a morții sfârșim probabil atât de izolați, speriați și inactivi încât vom fi deja morți sau, cel mai probabil, vom muri de plictiseală și foame. Paradoxal, frica de moarte ne face să nu trăim. De asemenea, marile frici produc îngheț mental.

De obicei, frica de moarte rămâne în fundal, dar acum e brusc în prim plan. Fricile sunt adesea iraționale, dar nu neapărat frica de moarte. Nu ne păcălim, vom muri, chiar dacă interzicem și luptăm cu toate cauzele morții. Poate scapi de această frică dacă n-ai nimic de pierdut, te consideri deja mort. Sau dacă ești religios și crezi că moartea e doar o tranziție către o viață mai bună. Dar acum chiar și pentru oamenii religioși asaltul științismului și al fizicismului e prea puternic. A crede în viața de după moarte pare foarte neștiințific și naiv. Între timp, adevărata știință nu mai e atât de sigură, există o mulțime de fenomene bine studiate care pun mari îndoieli asupra paradigmei fiziciste. Există înregistrări cu mii de fenomene foarte misterioase în jurul morții, cum ar fi apariții care sunt vizibile pentru mai multe persoane în jurul muribunzilor. Sau experiențe de moarte clinică după care subiecții descriu cu exactitate evenimente la care au participat înafara corpului lor, în timp ce creierul și ei păreau morți. Dar probabil doar puternice experiențe personale îți pot modifica perspectiva asupra morții și scoate din fizicismul implicit. Când nu vom vedea moartea ca fiind tragedia finală, probabil vom putea începe să trăim mai puțin anxioși.


13

În ultima vreme s-a creat multă agitație împotriva Bisericii Ortodoxe, din cauza unor videoclipuri virale în care preoții făceau împărtășania cu aceeași linguriță pentru toți. Toată lumea s-a indignat și s-a raliat să interzică serviciile religioase și au reușit. Au fost oripilați de activitățile noastre religioase „primitive”. Însă, în mod paradoxal, exact pentru populația "vulnerabilă" pe care sunt atât de mândri să o salveze prin auto-izolare, religia ar putea fi singura consolare, comunitate și motiv de a trăi.

Împărtășirea e un act de credință în Dumnezeu, dar și în comunitatea noastră, o credință că suntem capabili să construim imunitate doar împreună și că organismele noastre au puterea de a învinge boala, mai ales cu puțin ajutor transcendent. Imunitatea e construită împreună prin comunitate și credință, nu doar fizic, ci și emoțional și spiritual. Cine sunteți voi să-mi spuneți că experiența mea de comuniune nu e ceea ce am nevoie, poate chiar experiența potrivită pentru imunitatea mea și pentru salvarea vieții mele? Nimeni nu te obligă să participi la împărtășanie și nimeni nu trebuie să ne forțeze să participăm la ritualurile de carantină.

Psihoneuroimunologia și epigenetica confirmă din ce în ce mai mult importanța emoțiilor noastre, a modelelor de gândire, a perspectivelor, a credinței și spiritualității pentru sănătate. Și există multe studii care arată puterea practicilor și ritualurilor spirituale. Probabil că nu pot face sens din perspectiva voastră, dar asta nu e problema mea. De exemplu, s-a demonstrat că rugăciunea creează imunitate, în mod misterios și inexplicabil din punct de vedere științific, chiar și pentru oamenii pentru care se face rugăciunea.

Te bazezi pe religia ta fizicism/ateism și ai impresia că ești acoperit de știință, iar religiile sunt doar o grămadă de anacronisme naive. Dar știința actuală e de fapt de altă părere și îți taie religia ateistă la rădăcinile ei fiziciste. „Problema grea a conștiinței” e imposibilitatea de a înțelege modul în care orice sistem fizic ar putea produce experiențe subiective, qualia. Existența experienței subiective nu poate fi explicată în termeni fizici, chimici sau funcționali. E o problemă insurmontabilă pentru știința fizicalistă. Ipotezele materialiste sunt contrazise și de mecanica cuantică. Conștiința influențează energia și informația în modul lor de a apărea ca materie. Conștiința pare a fi fundamentală și primordială realității și e din ce în ce mai mult așa și în boală și vindecare.

Există modele precum universul holografic sau teoria agenților conștienți ce sunt tot mai importante. Conform teoriei agenților conștienți, universul, realitatea sunt alcătuite doar din agenți conștienți, iar noi îi reprezentăm ca elemente ale unei lumi materiale. În această teorie, ar fi mai exact să vorbim despre boala Covid19 ca acțiunea unui „diavol” sau „demon”, deoarece sunt mai apropiați de agenții conștienți decât virușii. Virusul e doar un simbol și e pentru agentul conștient (demon) ce icon-ul de pe ecran e pentru procesele informaționale din interiorul telefonului.

De asemenea, se face mișto de noi că spunem că covidul e o pedeapsă pentru păcatele noastre. Și totuși epidemiile au o componentă etică ciudată, par să ne pedepsească întotdeauna pentru fapte oribile, asupra mediului, animalelor... Oricum, a atribui sens la ce ni se întâmplă e psihologic mai sănătos și bun pentru imunitate.

Există o dictatură a percepției. Majoritatea fiind puternică și agresivă împotriva unui set de credințe, bazat pe un alt set de credințe (religia ateistă). Acest grad ridicat de intoleranță e fundamentalism. Cel puțin religia mea e explicită și sunt conștientă de faptul că e o religie, a ta se desfășoară în fundal, deghizat în viziune obiectivă, științifică asupra lumii, dar e doar o perspectivă, un set de credințe ca oricare altul, tot mai mult surpat de știința actuală. Și uite ce fel de realitate ridicolă produce religia ta. Sunt de acord cu Agamben, nu vreau să mă identific cu viața mea biologică de care e obsedată această dictatură a sănătății. Mă interesează viața spiritului.


14

Doar afectând perspectivele noastre putem schimba ceea ce e posibil să gândim, percepem și simțim, forma vieții noastre. Perspectivele sunt de obicei transparente, s-ar putea să simțim că accesăm direct o realitate obiectivă, dar totul e perspectivă. Și, dacă anumite triburi amazoniene au dreptate, realitatea nu e doar accesată prin perspective, ci e produsă de ele. Nu e simplu să-ți schimbi perspectivele, nu funcționează doar prin decizie mentală. Membrii tribului Piraha nu pot să nu vadă spiritele pe cealaltă parte a râului prin simplă voință, la fel cum Daniel și fiica sa nu le pot vedea voluntar. Ai nevoie de practici speciale pentru a conștientiza perspectivele și a le schimba. În mod tradițional, acest lucru a fost realizat prin tehnologii ale sinelui, experimente cu forme de viață ce au fost domeniul religiei și spiritualității. Dar disciplina, dogmele fixe și practicile rigide transformă adesea religiile în capcane perspectivale.

Fără a lucra cu credința nu se poate opera la nivelul perspectivelor. Însă în zilele noastre e greu să argumentăm că o anumită religie deține adevărul împotriva tuturor celorlalte, așa că e greu să credem. Dar putem avea o meta-credință în fenomenul credinței, în faptul că construind credințe construim perspective care modelează viața și realitatea. Pentru a ne genera propriile credințe, perspective, religii avem nevoie de propriile noastre practici, propriile noastre forme de viață. Aceasta e mai mult o perspectivă artistică decât una religioasă sau spirituală. Nietzsche a văzut potențialul în abordarea vieții prin artă, dar a observat că, din păcate, artiștii nu fac asta. Noi forme de gândire, percepție, sensibilitate și viață apar în artă și încet încet pătrund în societate. Lucrările de artă pot fi primii pași în afectarea perspectivelor. Pot produce mini-crize în percepție și sensibilitate, întreruperi, disonanțe cognitive, perturbații în mintea noastră în sensibilitate și în lumile noastre. Arta e poate singura perspectivă care are în propria constituție scopul de a se depăși, transcende. Lucrările importante redefinesc ce înseamnă arta – își depășesc propriile cadre, își redefinesc propriile condiții de posibilitate, perspectiva artei. În acest fel, o funcție transcendentă e încorporată în centrul artei contemporane. Această funcție meta face din artă modalitatea contemporană disponibilă pentru a accesa, afecta sau chiar crea noi perspective.


15

Orice acțiune colectivă trebuie să țină cont de perspective multiple, altfel e autoritară. Acum funcționăm doar pe prima perspectivă, asta înseamnă dictatură. Avem nevoie de o democrație a perspectivelor. Și de grijă față de cele minore, minoritare, deoarece întotdeauna de acolo apar noi întrebări, soluții și progrese. Dacă trăiești în prima perspectivă poți foarte bine să iei măsurile de care ai nevoie, să te izolezi, să te speli pe mâini obsesiv..., dar nu e nevoie să-ți impui frica și măsurile asupra întregii societăți pe premisa că adevărul și acțiunile tale sunt singurele rezonabile, adecvate, responsabile. Chiar dacă acesta e cazul, noi ceilalți avem dreptul să greșim. Și nu-mi spuneți că sunt în joc vieți vulnerabile, pentru că acest lucru e întotdeauna cazul, când conduci mașina pui mult mai multe persoane în pericol decât stând într-un parc și bucurându-te de soare. Se poate argumenta pentru impunerea activităților în aer liber, la soare, participarea la practici spirituale, mersul la evenimente de artă, alimentație bază de plante..., toate astea sunt modalități dovedite de promovare a sănătății și de creștere a imunității, și vieți vulnerabile se vor pierde în caz contrar din cauza insuficientei imunități. Dar „viețile vulnerabile” ar trebui să aibă un cuvânt în deciziile astea, dreptul în protejarea propriilor vieții după cum consideră, pe baza perspectivelor lor asupra vieții, sănătății și realității. Sper că umanitatea nu e transformată ireversibil într-o fermă industrială în care simpla viață biologică și o viziune foarte îngustă asupra sănătății dictează politicile. Ar trebui să avem dreptul la o perspectivă diferită, oricât de „periculoasă” pare să fie. Și o perspectivă diferită e întotdeauna periculoasă pentru că îți atacă identitatea.

Pentru a evita totalitarismul, ar trebui să încercăm să gândim meta din când în când, să conștientizăm că suntem întotdeauna în interiorul unei perspective din care celelalte par greșite sau periculoase. Și ar trebui să fim conștienți că vom simți nevoia să ne protejăm perspectiva și pe noi înșine atacând și distrugând alte perspective. A trăi în mai multe perspective contradictorii în același timp e o capacitate șamanică. e modul în care călătoresc între lumi. Perspective diferite conturează lumi diferite. Dar dacă nu suntem șamani, nu putem trăi în mai multe lumi în același timp și ne protejăm perspectiva cu toată ființa, pentru că nu vrem să ne dezintegrăm, să colapsăm. Dar un efort pentru o deschidere spre alte puncte de vedere totuși trebuie făcut dacă nu dorim să coborâm în îngustarea sau chiar închiderea totală a minților și a realității. Poate arta ne poate ajuta în această deschidere sau chiar mai universal, iubirea. Iubirea, nu în sensul hedonismulu narcisist ce înseamnă adesea în zilele noastre, te scoate din tine și te deschide pentru alte perspective. E o formă de șamanism într-un fel, te obligă să trăiești în cel puțin două perspective în același timp. De aceea, uneori iubirea poate fi simțită ca o criză. Dar crizele pot fi bune, lucrurile se mișcă, se schimbă, perspectivele au șansa de a se realinia.

Criza actuală poate fi și o ocazie de a ne schimba la scară colectivă. Dacă analizăm istoria, de obicei, entitățile puternice și nefaste sunt cele care știu să folosească o criză bună. Poate dacă acordăm mai puțină dragoste perspectivei oficiale și puțin mai multă dragoste unor perspective mai puțin virale, le putem preveni de data aceasta. Pe partea pozitivă, Covid19 pare să dea un corp comun lumii. Brusc rasa, sexul, orientarea sexuala sunt irelevante (nici macar vârsta, ci imunitatea). Probabil că acest lucru oprește pentru o perioadă politicile identitare ce erau norma peste tot și putem începe să vedem identitățile ca ceea ce adesea sunt, capcane perspectivale ce trebuie depășite. Și putem începe să ne recompunem mai puțin pe baza securizării și protejării perspectivelor și identităților împotriva tuturor celorlalți și mai mult pe capacitatea de accesare, explorare și creare de perspective.


*Date și referințe despre managementul percepției Covid
https://docs.google.com/document/d/1HPhKxNIokh-BsG8JnPU-6sDsi4KjJx5snY1HpQXCU34/edit?usp=drivesdk