Daca ideologia si in cele din urmă regimul comunist si-au propus si au livrat un om nou (nici el foarte clar definit), cu mentiunea ca omul nou ca proiect oficial a fost diferit de omul nou real, adevarata progenitura a totalitarismului de stanga, ramane inca de analizat ce tip de om apare in neoliberalism si in capitalism. In 10 de ani de tranzitie si 10 ani de capitalism agresiv s-au produs in randul populatiei transformari psihologice acute, mutatii identitare, reorientari politice haotice si incet s-au maturizat social alti oameni.
In lumea intelighentiei si a artelor de exemplu au aparut marii intermediari: managerii culturali, impresarii, organizatorii de festivaluri, targuri sau ”evenimente” si bineinteles curatorii, toti acestia la umbra unui singur termen care devine si el functie: PR. Transferul de putere a fost facut, pe verticala, finantator-curator-artist. In ce priveste PR-ul, el e cel care stie intotdeauna mai bine decat artistul cum functioneaza sistemul si tot el, inconstient, aplica si perpetueaza “Propaganda” lui Edward Bernays. El s-a integrat primul si e mandru de acest lucru. PR-ul, sub orice titlu ar aparea, e mai intai o atitudine, PR-istii sunt cei care vor raspunde imediat si fara emotie la intrebarile: Care este modul de afirmare al artistului si al intelectualului in noua societate si care e rolul lor in aceasta societate?
Putem sa ne imaginam, intr-un virtual raspuns, o privire cinica, o perspectiva perfect adaptata la logica pietei si la reprezentarea subiectului-marfa. Exista o pretentie de luciditate din partea PR-istilor, ei vad intru adevar cum “merge” lumea actuala, cum trebuie sa te promovezi, cum si unde sa fii vazut. PR-ul vinde neincetat. Contactul cu el e intotdeuna sufocant, desi nu are idei stie intotdeuna ce e de facut cu ideile altora, are un plan. Greselile nu pot fi decat strategice sau estetice, niciodata conceptuale sau in atitudine. Desi erorile sunt intotdeauna politice, nu vor fi niciodata numite asa. In viziunea lui trebuie sa te agati de orice loc unde ar putea sa-ti apara imaginea. Sa accepti orice interviu, in orice revista sau post de radio/televiziune, sa planifici cu mult inainte orice miscare personala in public. Managerii culturali ne spun eufemistic ca nu mai exista timp pentru naivitati sau idealuri in aceasta lume noua condusa de publicitatea salbatica, schema e universala, trebuie doar pusa in functiune. O cautatura usor dispretuitoare, mirata, va fi fost aruncata spre orice gest de rezistenta sau intentie de deconstructie critica a unui context. Integritatea etica devine legata inextricabil de scopul final. Pentru ca nu mai e timp, trebuie sa produci, sa fii alert. Trebuie sa “te” produci, sa te arati, sa nu iei pauze in reprezentare si pentru asta orice mediu e binevenit.
Nu trebuie sa fii uitat, iar astazi acest lucru e atat de dificil incat nu mai conteaza pentru ce faci tot acest masiv efort de promovare, ci auto-expunerea in sine ajunge sa fie singurul rezultat, ultima miza. Activismul, lucrarile, “opera” intra in planul doi, actiunile noului om nou se justifica numai prin vanzarea imaginii de sine. Acesta este produsul lui real. Cu acest produs ai acces in orice domeniu (parcursul lui Teo, Dan Bitmann, cele mai evidente exemple).
Dar multi deja au interiorizat gandirea PR si cei mai multi nu fac nici un gest fara sa ceara sfatul sententios al PR-ului. E vorba de o lupta in jungla mediatica si pe scena publica, lupta pe care permanent simti ca o pierzi, trebuie sa ramai pe baricade, sa fii pe pagina, fertil pe bloguri, in varful peretelui facebook, se anunta retributii pe masura.
Noul om nou a inglobat toate aceste caracteristici si calitati. Exemplul ales: scriitorul Dragos Bucurenci.
Dupa cativa ani de gazetarie pubera a scris o carte despre experiente cu droguri si astfel a intrat in scena ca tanar teribilist, aproape beatnik. A urmat factorul “constiinta sociala” in alcatuirea identitatii, prin miscari ample biofriendly (maimultverde.ro) face activism si campanii de emancipare la adapostul fondurilor de milioane de euro al marilor corporatii. Scrie in continuare in ziare intelectuale(Dilema Veche) si reviste glossy, redactor in concernul Catavencu pentru o perioada, il gasim lunar in Elle si Esquire (EA si EL). Reuseste sa navigheze prin toate mediile si ideologiile, putin marxism, putina ecologie, o scurta cearta doctrinara cu “vechii” intelectuali de dreapta in urma careia se erijeaza ca purtator al noilor valori morale, ca singurul critic de calibru. Concureaza si danseaza cot la cot cu Catalin Botezatu in show-ul macabru “Dansez Pentru Tine” dar isi face timp si pentru un eveniment al unei banci, al unei companii petroliere sau pentru o “gala verde” la TVR 1. Detine un site, bucurenci.ro, un blog si un program de televiziune on line angajat in descoperirea “starii de bine”, in care cocheteaza (printre sfaturi psihanalitice si terapii cognitiv comportamentale) fin si decerebrat cu Andreea Marin, un alt mare filantrop si ecologist.
Pentru o perioada director al asociatiei “Salvati Delta Dunarii”. Sigur, exista si conturile de facebook si twitter care ne tin constant la curent cu orice activitate publica intreprinsa. Mai mult, in aceleasi reviste unde scrie si el apar panegirice scrise de apropiati in care “geniu” sta latent in spatele fiecarei fraze. In urma expunerii in marile televiziuni (mai ales ProTV) mai toate revistele de scandal Ciao, Can-Can etc. il urmaresc si il expun sub-monden. Astfel toate retelele sunt ocupate. Lansari de carte, campanii de consientizare, cuvântări verzi si licitatii de sol nepoluat, el inaugureaza totodata “cursa pe apă a plutelor din PET-uri”, la Snagov.
Dragos Bucurenci este prototipul ultimului om nou.
A invatat si si-a insusit toate strategiile de afirmare in cultura mediatica contemporana, e permanent pe scena, permanent expus, isi manipuleaza singur imaginea intrunind astfel toate ingredientele noului tip de succes. Un fel de homo universalis capitalist incordat in realizarea corporatiei intime, omul-companie. Nu mai exista principii “inguste”, ci larghete si flexibilitate. Instrumentele capitaliste sunt puse nonsalant in slujba unor idealuri aparent neo-marxiste. Stânga dă mâna cu dreapta, filantropia cu exploatarea, Petrom cu activismul eco, Andreea Marin cu Mihaela Radulescu, confuzia este totală dar dă roade, Dragos Bucurenci a fost, este si va fi un intelectual de succes. A reusit sa sa fie ubicuu, s-a diversificat, abilitati esentiale ale noului om nou.
Dragos Bucurenci nu mai are nevoie de PR, el emuleaza deja profilul PR-ului, cu valorile la zi, cu un zambet sigur si descurajant el livreaza la fiecare aparitie un soi de optimism de televiziune. In public nu mai poti avea indoieli, misiunea e clara, sa fii vazut.
La final, o mostră grăitoare: http://bucurenci.ro/2010/01/buna-ca-viata-despre-starea-de-bine/
