- un raspuns deschis unei scrisori inchise -
Echipei PAVILION UNICREDIT
In ultimele zile a circulat subteran o scrisoare pe o retea ad-hoc faurita de mereu inventiva echipa a Pavilion Unicredit. Un fel de backbook cu prieteni alesi pe spranceana. Ei bine, ne-a parvenit si noua! Candidatul la Presedintie fiind subiectul calomniat in aceasta scrisoare noi am hotarat s-o deschidem si sa raspundem.(1)
Lamuriri preliminare necesare:
In urma invitatiei de a participa la expozitia “Just do it. Biopolitical Branding” curatorul Simina Neagu (singura persoana cu care am comunicat pana la un punct) ne-a indemnat sa propunem o suma, am propus 1000 de euro (productie + onorarii 4 persoane!!!), ea a raspuns ca bugetul intregii expozitii si al publicatiei e de 1500 euro si ca poate sa ne aloce doar 200 de euro. Noi am transmis ca suntem de acord. Cam asta a fost negocierea.
In ce priveste dead line-urile invocate in scrisoarea de mai jos - din emailuri se va vedea foarte clar ca noi am trimis textele + imagini + biografie, totul la timp. Candidatul nu-si permite scapari de genul acesta. Totusi, dupa toate astea, cu cateva zile inainte de expozitie am primit un e-mail direct de la directorul institutiei in care eram anuntati ca nu mai participam. Astfel s-a trecut peste curator, a fost eliminata interfata instantaneu si directorul a decis.
Problemele au inceput se pare in momentul in care am trimis textul(2) pentru publicatie si cand a fost clar pentru ei ca nu o sa expunem, asa cum ni s-a sugerat, un video cu actiunea din Mall (mai jos pe acest blog). O alta sugestie pe care am refuzat-o a fost sa filmam in avans performance-ul si sa-l expunem ca video la vernisaj. Asadar nu ne-am conformat, nu era foarte clar ce o sa contina performance-ul nostru, am evitat inspectia si asta nu se poate ierta intr-un mediu anarhic cum se pretinde Pavilion Unicredit.
In ciuda acestor neintelegeri stranii Candidatul si staff-ul sau au decis sa mearga la vernisaj ca spectatori si pentru a celebra momentul impreuna cu prietenii nostri prezenti in expozitie, Biroul de Cercetari Melodramatice, care au rezistat dramatic in acele conditii si meritau putin suport, un pahar de sampanie Dorato si inca putina tensiune institutionala.
Prin urmare am anuntat aceasta participare a noastra pe toate retelele sociale si listele yahoogroups la indemana, invitand pe oricine pofteste sa ciocneasca un pahar de Dorato la Pavilion Unicredit impreuna cu noi.
Am ajuns spre orele 19.10 in fata galeriei, nici nu am intrat bine, realmente de cateva secunde, si o voce stridenta a inceput sa ne admonesteze violent, facand o scena isterica care a paralizat pe toata lumea in galerie. Era directorul institutiei, Razvan Ion, secondat indeaproape de Eugen Radescu mult mai calm si vizibil jenat. Din pacate directorul, care neincetat a afirmat acest lucru (ca e director) sub diferite forme, a fost de neoprit, a smuls sticlele (care erau inchise bineinteles) din mainile noastre si adresandu-ne insulte si calomnii fabricate pe loc, a inceput sa le scoata afara si pe noi dupa ele. La un moment dat chiar Candidatul a fost imbrancit fizic de director spre iesire.
Sticlele de Dorato au fost scoase, cu ajutorul subalternilor fideli, mai intai pe strada, dupa care intr-o vrie autoritarista s-a dat comanda ca sticlele Dorato sa fie aruncate peste parapet in pasajul Victoriei. Lucru ce a fost pus in practica imediat, lovind o masina al carei proprietar a venit sa intrebe cine e nebunul care a aruncat 7 sticle in pasaj.
Acestea au fost pe scurt faptele.
Raspunsul staff-ului nostru:
In primul rand si noi (Candidatul la Presedintie) vrem casetele cu inregistrarile camerelor de supraveghere din seara vernisajului. Astfel se va vedea ca cei care au intrat si au fost bruscati imediat sunt doar 4 oameni, doi barbati si doua femei, purtatori de sticle de sampanie Dorato. Astia erau indivizii cu potential terorist care au intrat in casa primitoare a directorului si cei care au starnit reactia furibunda a acestuia.
In al doilea rand, noi vom expune schimbul de e-mailuri pentru a se vedea limpede ca problema negocierii bugetului ca motiv de excludere din expozitie e total falsa.
Declaram ca nu am purtat niciodata discutii de nici un fel cu directorul acestei institutii, nici despre critica institutionala nici despre altceva. E ciudat ca desi echipa Pavilion sustine si ea ca nu ne cunoaste totusi face afirmatii dure cu privire la pregatirea noastra intelectuala.
In al treilea rand scrisoarea semi-privata trimisa de domniile lor este scrisa la persoana intai dar semnata “echipa Pavilion Unicredit”. Lucrurile sunt cum nu se poate mai clare. Omul-institutie a sosit!
Alte lucruri din scrisoarea aceasta sunt ridicole si rusinoase, cum e de exemplu motivarea refuzului accesului in expozitie al unuia dintre membrii staff-ului nostru pe motivul consumului de alcool si alte substante.
Dar tactica e bineinteles una universala, folosita la orice scara de dictatori si autoritati, de la Iliescu cu huliganii si golanii lui, la Gaddafi cu 'drogatii' ce protesteaza impotriva lui, pana la micii tirani in genul directorului Razvan Ion (acesta urla in fata “casei lui”, cum a numit Pavilion Unicredit in seara respectiva, ca suntem “drogati” si alte insulte in genul lui Vadim Tudor, “avem creierul mic” etc.)
In rest ar fi extrem de obositor sa facem o analiza pe text. In fata calomniei totale (dar de asteptat de la la o institutie si o persoana cu antecedente) e greu de reactionat, de unde si puterea calomniei. Un raspuns complet este prin urmare imposibil, ar trebui sa luam propozitiile una cate una, pentru ca aproape fiecare rand contine o minciuna sau denaturare.
Textul acesta semi-privat este o mostra de mizerie institutionala. Dar la fel ca gesturile echipei Pavilion Unicredit din seara deschiderii expozitiei, aceasta scrisoare infama serveste perfect Lucrarii Candidatului care doreste sa adreseze ipocrizia, scindarea extrema intre ceea ce se expune si ce se actioneaza/performeaza in Pavilion Unicredit, mai precis schizofrenia anarho-corporatista prezenta la tot pasul in societatile capitaliste avansate.
Astfel la Pavilion Unicredit avem:
Texte politice radicale de stanga - in realitate comportamente ce tin de extrema dreapta, fasciste;
Texte si lucrari care condamna exploatarea si neosclavia - in realitate exploatarea muncii artistilor (90 la suta din cei invitati nu sunt platiti, sau platiti absolut derizoriu);
Expunerea de texte si lucrari ce critica puterea bazata pe pozitii de autoritate - in realitate folosirea cu orice prilej a unei presupuse autoritati academice, prestigiu, biografii auto-laudative interminabile etc;
Texte ce critica manipularea mass media - in realitate folosirea acelorasi tactici de manipulare, dezinformare, denigrare, atac la persoana fata de oricine critica institutia pe care o conduc;
Declaratii pro critica institutionala si libertatea absoluta a artistului - in realitate cenzurarea si blocarea artistilor care implica in lucrarile lor o critica aplicata la contextul in care sunt invitati, adica in cazul asta Pavilion Unicredit;
Asa cum relateaza si Biroul de Cercetari Melodramatice, ziua vernisajului a fost plina de evenimente supra-realiste. Precum plansul directorului institutiei, anarhistul (auto-intitulat) in fata pericolului (inchipuit) de a fi lipsit de finantarea bancii, concedierea repetata prin telefon si ulterior prin viu grai a Siminei Neagu si revocarea acestei concedieri, amenintarea cu inchiderea expozitiei daca artistii nu se conformeaza cererilor lor de a modifica lucrarea lor de arta etc. Pana la urma Simina Neagu a fost concediata prin metoda clasica, aceea a schimbarii titulaturii postului.(4)
2. vezi textul trimis de noi: https://docs.google.com/document/pub?id=1OeETJws040bAcXZKRalYb6luxWaA-f6ZskPXL0x8_IM
3. vezi plangerea Valentinei Desideri: https://docs.google.com/document/pub?id=1BbrXUGooOqIIlfpZMYy3PIUi68UC0R7b0A7Z7IaPV1A
4. vezi cazul Biroului Melodramatic http://thebureauofmelodramaticresearch.blogspot.com/search/label/news
