DEMOCRATIE REALA ACUM!
Timp de aproape trei saptamani am luat parte la "democratia reala" din faţa parlamentului Grec. Oamenii au ocupat piaţa Sintagma dupa protestele din 25 Mai, si-au pus corturile acolo, banere cu tot felul de slogane, se aduna in diferite grupuri si discuta, se organizeaza, dar nu numai - traiesc acolo, dimineata unii fac yoga, tai chi, se gateste si distribuie mancare gratuit, au organizat un centru media de unde încearca sa contrabalanseze cat de cat percepţia oficiala propagata în mas-media si multe, multe altele. Insa, poate si din cauza caldurii din timpul zilei, seara e momentul principal, cand se adună mii de oameni in centrul pietei si se discuta ore in sir. Pentru ca prea multa lume vrea sa ia cuvantul, se fac biletele din care se trag la sorti vorbitorii, ajung sa vorbeasca si cate 200 de oameni pe seara. Chiar daca intelegeam doar ce mi se mai traducea uneori, senzatia de urgenta, de implicare a vorbitorilor şi a multimii era contagioasa. Discursurile provoaca reactii în multime, se creaza dinamici proaspete, senzatia ca ce se spune conteaza, poate fi determinant pentru mersul lucrurilor. Asta e ceea ce ei numesc "democratie reala" şi intr-adevar e cea mai apropiata forma de democratie pe care am vazut-o.
Ideea s-a extins in numeroase orase, intalniri la nivel de cartiere, etc.
Cartierul Exarhia e un exemplu foarte interesant, de fapt cam aici a inceput totul în 2008 cand politia a omorat un pusti de 16 ani. Oamenii nu mai accepta politia în cartier, tot cartierul se mobilizează în forta daca o echipă a politiei isi ia curajul sa intre - pana si pensionarii si casnicile le arunca oale si ghivece in cap de la ferestre. Au ars de atatea ori bancile pana cand acestea au plecat din cartier, au îndepartat toate reclamele comerciale. Oamenii şi-au luat în posesie cartierul, au spart betonul din unele parcari si le-au transformat in gradini foarte animate, in special serile. Si sa nu va imaginati ca e dezastru, dezordine, huliganism, agresivitate, etc. Cartierul e plin de magazine cu carti şi discuri de vinil, spatii ocupate ce functioneaza ca centre sociale, artistice, scoli publice alternative si oameni interesanti. Exarchia e defapt principalul centru studentesc, politic, activist, artistic si cultural al Greciei si probabil al lumii. Matt Barett descria într-un ghid turistic motivul pentru care oficialităţile americane nu recomanda intrarea in Exarchia: "Daca tinerii americani care viziteaza Grecia ar sti despre acest loc ar merge ca musulmanii la Mecca. Aici e noul centru al contraculturii. Exarchia e Ann Arbor, Berkeley si East Village pe steroizi. (...) Un loc pentru tineri unde politia e interzisa? Nu e de mirare ca ambasada SUA nu ne vrea aici. (...) Pentru stabiliment e ca un cancer ce trebuie stopat, de aceea politia si trupe speciale asteapta tot timpul pregătite la granitele cartierului."(1)
DEMOCRATIA GRENADELOR CHIMICE
Un moment important pentru miscare a fost greva generala si protestul din 15 Iunie. Sute de mii de oameni s-au adunat pe strazile Atenei. Ca de obicei politia a umplut piata cu gaze lacrimogene - nu poti sa respiri, te ustura ochii, plangi si nu mai vezi nimic - cam asta e democratia europeana aplicata in Atena in acest moment... Plus tunuri de apa si temutele brigazi pe motociclete care intra cu viteza in multime, politistul din spate lovind în stanga si dreapta tot ce prinde.
In conditiile astea a fost incredibil cum oamenii au aparat piata Sintagma si democratia reala pe care au instaurat-o acolo. A fost evidenta la fiecare pas o experienta in confruntarile cu politia - o capacitate speciala, un fel de inteligenta a multimii dobandita in ultimii ani de proteste. Adesea miscarile politiei erau anticipate - tacticile lor de a ne compartimenta, de a ocupa pozitii avantajoase în functie de vant (pentru grenadele chimice) etc. Daca un grup era izolat altii sareau in ajutor si eliberau. Daca cineva era ranit sau lesina, din cauza chimicalelor, se creau culoare prin care se proteja transportul la ambulanta, sau se dadea primul ajutor conform instructiunilor primite prin telefon de la medici. Adesea ni se cererea ajutorul să protejam accesul pe una sau alta din stradutele ce dau în piata.
In cateva ore politia a fost efectiv invinsa si indepartata. În final piata arata ca dupa razboi. Oamenii au inceput sa treaca din mana in mana pet-uri cu apa ca sa indeparteze stratul de chimicale depus pe jos de la grenadele chimice. Au curatat gunoiul si dupa ce au sarbatorit putin s-au reintors la activitatile obisnuite din piata. Ore dupa indepartarea asaltului politistilor atmosfera era inca greu respirabila.
Am avut privilegiul sa simt ce poate o multime cand iese din amorteala. Plutea în aer acea energie revolutionara, simteai ca ceva important se poate intampla. Doar declaratia strategica a premierului ca demisioneaza a calmat lucrurile.
Multimea nu si-a jucat rolul atribuit de putere - de a performa un protest pasnic, autorizat. Nu a fost deloc obisnuita multime pacificata care sa strige continu "fara violenta" in timp ce-si ia bastoane pe spinare. Nu a fost o turma de oi, obiect al manevrelor politiei. Atitudinea a fost cu totul alta, activa, combativa. De la tinerii radicali bine echipaţi si organizaţi din linia intai, pana la batranicile care cearta şi arunca cu sticle cu apa in scutierii ce pazesc sedii de banca in preajma pietei, a existat o solidaritate extraordinara.
Pentru mine asta a fost un exemplu în plus pentru cat de important e ca protestul să nu ramana la nivel de spectacol simbolic. Poate nu e necesara violenta neaparat dar puterea trebuie fortata, nu se schimba nimic doar prin proteste simbolice, autorizate. Toate relativele victorii impotriva sclavagismului, rasismului, colonialismului, exploatarii, etc. au fost fortate, de cele mai multe ori violent şi mai tot timpul ilegal.
PERCEPTIE POLITICA
Intr-un fel actiunea "democratie reala acum" e una trans-ideologica. Exista grupuri diferite care se identifica sau nu cu anumite ideologii dar, dincolo de profundele diferente, ceea ce le uneste sunt cateva lucruri simple si clare:
O totala neincredere in politicieni, in întregul joc politic. Costientizarea faptului ca suveranitatea nationala a fost in totalitate transferata structurilor suprademocratice (FMI, Banca Centrala Europeana).
Revoltarea fata de luarea de credite în numele populatiei pentru salvarea bancilor şi a marilor corporatii, a caror interese politicienii le reprezinta. Si indignarea faţa de faptul că populatia intra in joc abia în faza a doua, de plata (prin suprataxare, privatizarea resurselor si serviciilor, taieri masive în serviciile sociale, etc.)
De asemenea foarte clar e caracterul International al problemei. Ca in mare cam aceleaşi lucruri s-au intamplat în Argentina, Ecuador, se intampla acum în Grecia, Spania, Romania, se intampla peste tot. Uneori în piata sunt poate mai multe steaguri argentiniene şi spaniole decat grecesti. Dar steagurile nationale sunt in general absente, mai degraba actiunile au un caracter post-national decat international.
Apare la nivel de masa constiinta clara ca sistemul politic-economic-financiar e un instrument de privatizare a profitului si de socializare a costurilor - un mecanism perfid de concentrare a bogatiilor, a resurselor in mana unei oligarhii financiar-globale. Ca avem de-a face cu o lupta globala contra intereselor unor elite financiare reprezentate de structuri suprademocratice şi trans-naţionale gen FMI, banci centrale, World Trade Organization, ce doar se folosesc de aşa numitele structuri democratice si nationale. Ce acum cativa ani era de domeniul teoriei conspiratiei, acum e de domeniul evidentei.
Intr-o lume în care sistemele ecologice si economice sunt în descompunere, in care s-a cam atins pragul de crestere economică datorita epuizarii petrolului ieftin si a diminuarii drastice in general a resurselor, puterea incearca sa-si protejeze avantajele în spatele spectacolului democratiei. Dar incet, incet mirajul "democratiei" se evapora şi trezirea brutala la realitate e dureroasa.
Intrebari si probleme fundamentele sunt în sfarsit adresate. S-a ieşit din modul obisnuit, apolitic, de punere a problemei in care capitalismul e un dat si problemele pot fi doar personale, morale - coruptia, lacomia, incompetenta, etc. Cu alte cuvinte coruptia si lacomia nu mai sunt percepute ca exceptii ce tin de caracter, de sfera personala a unora, ci parte normala si chiar necesara a sistemului economic-politic actual. Marturisesc ca e foarte reconfortant sa vezi sute de mii de oameni care adresează si altceva decat obisnuitele cerinte salariale si înjuraturi la adresa puterii.
NASTEREA MULTITUDINII
Costas Douzinas remarca ca unul din cele mai simple şi deja intr-un fel revolutionare lucruri e ca "timpul de seara tarziu care in mod obisnuit e petrecut în fata televizorului a devenit timp petrecut cu ceilalti pentru a discuta binele comun".(2) Si cred ca asta a facut diferenta, orele petrecute seara de seara discutand, gandind impreuna. Oamenii s-au imputernicit unii pe altii, luand deciziile in ceea ce-i priveste - discutiile nu sunt pentru a stabili ce sa ceara autoritatilor ci pentru a pune lucruri direct in practica. Si asta e intr-adevar revolutionar si revigorant, intentia de a ocoli, de a face redundanta şi caduca autoritatea reprezentata de intreg sistemul democratiei reprezentative.
Total contrar asteptarilor de a gasi oameni disperati, deprimati, etc. am vazut oameni vi, treziti, scosi de pe pilotul automat, care refuza sa mai interiorizeze tacit autoritatea. Nu e deloc un dezastru ce se intampla in Grecia ci probabil asistam la nasterea celei mai emancipate si constiente politic societati. Unii autori sunt de parere că asistam la un momen istoric, la nasterea multitudinii.(3) Aceea multime calitativ diferita de ce-am vazut pana acum in istorie. O multime care nu mai are nevoie sa se identifice cu ceva, nu are nevoie de un steag, un lider, un slogan, etc. ci functioneaza radical diferit, prin colaborarea unor singularitati, prin potentarea diferentelor.
"O DUC MULT MAI BINE DECAT NOI"
Ma intreb de ce nu se intrevede asa ceva in Romania. Grecii nu sunt deloc intr-o situaţie mai disperata decat romanii - cum s-ar zice, "o duc mult mai bine decat noi". Sunt indignati, mai precis ultragiati cum spun ei, nu pentru ca nu au ce sa manance ci pentru ca sunt constienti de inacceptabila dimensiunea politica a escrocheriei ce se intampla la nivel financiar - economic... Totul poate fi privit astfel si ca o ieşire violenta dintr-o criza de inconstienta politica.
Criza ingrijoratoare ramane in societatile zombie ca cea romaneasca, unde individualismul neoliberal a produs un climat de inconstienta politica si o descompunere urat mirositoare a corpului social. Un corp social care nu mai are nicio reactie, nu mai produce anticorpi si continua intr-o negare bolnavicioasa de parca totul ar fi ok.
Intors in Bucuresti am simtit un aer provincial mai irespirabil decat gazele lacrimogene. O puternica senzatie de obedienta provinciala, de retardare politica. Ca mentalul colectiv e total incadrat in perceptia oficiala (capitalista) a realitatii. Prin comparatie toata Romania pare un Vaslui din "A fost sau n-a fost". Poate e timpul sa ne mai intoarcem privirile admirative dinspre occident si catre vecinii nostri din Sud, eu zic ca avem ce invata.
1. Matt Barett, A night in Exarchia, http://itsallgreek2me.net/2010/08/11/a-night-in-exarchia/
2. Costas Douzinas, "In Greece, we see democracy in action", http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2011/jun/15/greece-europe-outraged-protests
3. Nikos Sotirakopoulos, "The rise of the Greek Multitude (and why we need to move a step beyond)", http://bit.ly/mLGXZl
Timp de aproape trei saptamani am luat parte la "democratia reala" din faţa parlamentului Grec. Oamenii au ocupat piaţa Sintagma dupa protestele din 25 Mai, si-au pus corturile acolo, banere cu tot felul de slogane, se aduna in diferite grupuri si discuta, se organizeaza, dar nu numai - traiesc acolo, dimineata unii fac yoga, tai chi, se gateste si distribuie mancare gratuit, au organizat un centru media de unde încearca sa contrabalanseze cat de cat percepţia oficiala propagata în mas-media si multe, multe altele. Insa, poate si din cauza caldurii din timpul zilei, seara e momentul principal, cand se adună mii de oameni in centrul pietei si se discuta ore in sir. Pentru ca prea multa lume vrea sa ia cuvantul, se fac biletele din care se trag la sorti vorbitorii, ajung sa vorbeasca si cate 200 de oameni pe seara. Chiar daca intelegeam doar ce mi se mai traducea uneori, senzatia de urgenta, de implicare a vorbitorilor şi a multimii era contagioasa. Discursurile provoaca reactii în multime, se creaza dinamici proaspete, senzatia ca ce se spune conteaza, poate fi determinant pentru mersul lucrurilor. Asta e ceea ce ei numesc "democratie reala" şi intr-adevar e cea mai apropiata forma de democratie pe care am vazut-o.
Ideea s-a extins in numeroase orase, intalniri la nivel de cartiere, etc.
Cartierul Exarhia e un exemplu foarte interesant, de fapt cam aici a inceput totul în 2008 cand politia a omorat un pusti de 16 ani. Oamenii nu mai accepta politia în cartier, tot cartierul se mobilizează în forta daca o echipă a politiei isi ia curajul sa intre - pana si pensionarii si casnicile le arunca oale si ghivece in cap de la ferestre. Au ars de atatea ori bancile pana cand acestea au plecat din cartier, au îndepartat toate reclamele comerciale. Oamenii şi-au luat în posesie cartierul, au spart betonul din unele parcari si le-au transformat in gradini foarte animate, in special serile. Si sa nu va imaginati ca e dezastru, dezordine, huliganism, agresivitate, etc. Cartierul e plin de magazine cu carti şi discuri de vinil, spatii ocupate ce functioneaza ca centre sociale, artistice, scoli publice alternative si oameni interesanti. Exarchia e defapt principalul centru studentesc, politic, activist, artistic si cultural al Greciei si probabil al lumii. Matt Barett descria într-un ghid turistic motivul pentru care oficialităţile americane nu recomanda intrarea in Exarchia: "Daca tinerii americani care viziteaza Grecia ar sti despre acest loc ar merge ca musulmanii la Mecca. Aici e noul centru al contraculturii. Exarchia e Ann Arbor, Berkeley si East Village pe steroizi. (...) Un loc pentru tineri unde politia e interzisa? Nu e de mirare ca ambasada SUA nu ne vrea aici. (...) Pentru stabiliment e ca un cancer ce trebuie stopat, de aceea politia si trupe speciale asteapta tot timpul pregătite la granitele cartierului."(1)
DEMOCRATIA GRENADELOR CHIMICE
Un moment important pentru miscare a fost greva generala si protestul din 15 Iunie. Sute de mii de oameni s-au adunat pe strazile Atenei. Ca de obicei politia a umplut piata cu gaze lacrimogene - nu poti sa respiri, te ustura ochii, plangi si nu mai vezi nimic - cam asta e democratia europeana aplicata in Atena in acest moment... Plus tunuri de apa si temutele brigazi pe motociclete care intra cu viteza in multime, politistul din spate lovind în stanga si dreapta tot ce prinde.
In conditiile astea a fost incredibil cum oamenii au aparat piata Sintagma si democratia reala pe care au instaurat-o acolo. A fost evidenta la fiecare pas o experienta in confruntarile cu politia - o capacitate speciala, un fel de inteligenta a multimii dobandita in ultimii ani de proteste. Adesea miscarile politiei erau anticipate - tacticile lor de a ne compartimenta, de a ocupa pozitii avantajoase în functie de vant (pentru grenadele chimice) etc. Daca un grup era izolat altii sareau in ajutor si eliberau. Daca cineva era ranit sau lesina, din cauza chimicalelor, se creau culoare prin care se proteja transportul la ambulanta, sau se dadea primul ajutor conform instructiunilor primite prin telefon de la medici. Adesea ni se cererea ajutorul să protejam accesul pe una sau alta din stradutele ce dau în piata.
In cateva ore politia a fost efectiv invinsa si indepartata. În final piata arata ca dupa razboi. Oamenii au inceput sa treaca din mana in mana pet-uri cu apa ca sa indeparteze stratul de chimicale depus pe jos de la grenadele chimice. Au curatat gunoiul si dupa ce au sarbatorit putin s-au reintors la activitatile obisnuite din piata. Ore dupa indepartarea asaltului politistilor atmosfera era inca greu respirabila.
Am avut privilegiul sa simt ce poate o multime cand iese din amorteala. Plutea în aer acea energie revolutionara, simteai ca ceva important se poate intampla. Doar declaratia strategica a premierului ca demisioneaza a calmat lucrurile.
Multimea nu si-a jucat rolul atribuit de putere - de a performa un protest pasnic, autorizat. Nu a fost deloc obisnuita multime pacificata care sa strige continu "fara violenta" in timp ce-si ia bastoane pe spinare. Nu a fost o turma de oi, obiect al manevrelor politiei. Atitudinea a fost cu totul alta, activa, combativa. De la tinerii radicali bine echipaţi si organizaţi din linia intai, pana la batranicile care cearta şi arunca cu sticle cu apa in scutierii ce pazesc sedii de banca in preajma pietei, a existat o solidaritate extraordinara.
Pentru mine asta a fost un exemplu în plus pentru cat de important e ca protestul să nu ramana la nivel de spectacol simbolic. Poate nu e necesara violenta neaparat dar puterea trebuie fortata, nu se schimba nimic doar prin proteste simbolice, autorizate. Toate relativele victorii impotriva sclavagismului, rasismului, colonialismului, exploatarii, etc. au fost fortate, de cele mai multe ori violent şi mai tot timpul ilegal.
PERCEPTIE POLITICA
Intr-un fel actiunea "democratie reala acum" e una trans-ideologica. Exista grupuri diferite care se identifica sau nu cu anumite ideologii dar, dincolo de profundele diferente, ceea ce le uneste sunt cateva lucruri simple si clare:
O totala neincredere in politicieni, in întregul joc politic. Costientizarea faptului ca suveranitatea nationala a fost in totalitate transferata structurilor suprademocratice (FMI, Banca Centrala Europeana).
Revoltarea fata de luarea de credite în numele populatiei pentru salvarea bancilor şi a marilor corporatii, a caror interese politicienii le reprezinta. Si indignarea faţa de faptul că populatia intra in joc abia în faza a doua, de plata (prin suprataxare, privatizarea resurselor si serviciilor, taieri masive în serviciile sociale, etc.)
De asemenea foarte clar e caracterul International al problemei. Ca in mare cam aceleaşi lucruri s-au intamplat în Argentina, Ecuador, se intampla acum în Grecia, Spania, Romania, se intampla peste tot. Uneori în piata sunt poate mai multe steaguri argentiniene şi spaniole decat grecesti. Dar steagurile nationale sunt in general absente, mai degraba actiunile au un caracter post-national decat international.
Apare la nivel de masa constiinta clara ca sistemul politic-economic-financiar e un instrument de privatizare a profitului si de socializare a costurilor - un mecanism perfid de concentrare a bogatiilor, a resurselor in mana unei oligarhii financiar-globale. Ca avem de-a face cu o lupta globala contra intereselor unor elite financiare reprezentate de structuri suprademocratice şi trans-naţionale gen FMI, banci centrale, World Trade Organization, ce doar se folosesc de aşa numitele structuri democratice si nationale. Ce acum cativa ani era de domeniul teoriei conspiratiei, acum e de domeniul evidentei.
Intr-o lume în care sistemele ecologice si economice sunt în descompunere, in care s-a cam atins pragul de crestere economică datorita epuizarii petrolului ieftin si a diminuarii drastice in general a resurselor, puterea incearca sa-si protejeze avantajele în spatele spectacolului democratiei. Dar incet, incet mirajul "democratiei" se evapora şi trezirea brutala la realitate e dureroasa.
Intrebari si probleme fundamentele sunt în sfarsit adresate. S-a ieşit din modul obisnuit, apolitic, de punere a problemei in care capitalismul e un dat si problemele pot fi doar personale, morale - coruptia, lacomia, incompetenta, etc. Cu alte cuvinte coruptia si lacomia nu mai sunt percepute ca exceptii ce tin de caracter, de sfera personala a unora, ci parte normala si chiar necesara a sistemului economic-politic actual. Marturisesc ca e foarte reconfortant sa vezi sute de mii de oameni care adresează si altceva decat obisnuitele cerinte salariale si înjuraturi la adresa puterii.
NASTEREA MULTITUDINII
Costas Douzinas remarca ca unul din cele mai simple şi deja intr-un fel revolutionare lucruri e ca "timpul de seara tarziu care in mod obisnuit e petrecut în fata televizorului a devenit timp petrecut cu ceilalti pentru a discuta binele comun".(2) Si cred ca asta a facut diferenta, orele petrecute seara de seara discutand, gandind impreuna. Oamenii s-au imputernicit unii pe altii, luand deciziile in ceea ce-i priveste - discutiile nu sunt pentru a stabili ce sa ceara autoritatilor ci pentru a pune lucruri direct in practica. Si asta e intr-adevar revolutionar si revigorant, intentia de a ocoli, de a face redundanta şi caduca autoritatea reprezentata de intreg sistemul democratiei reprezentative.
Total contrar asteptarilor de a gasi oameni disperati, deprimati, etc. am vazut oameni vi, treziti, scosi de pe pilotul automat, care refuza sa mai interiorizeze tacit autoritatea. Nu e deloc un dezastru ce se intampla in Grecia ci probabil asistam la nasterea celei mai emancipate si constiente politic societati. Unii autori sunt de parere că asistam la un momen istoric, la nasterea multitudinii.(3) Aceea multime calitativ diferita de ce-am vazut pana acum in istorie. O multime care nu mai are nevoie sa se identifice cu ceva, nu are nevoie de un steag, un lider, un slogan, etc. ci functioneaza radical diferit, prin colaborarea unor singularitati, prin potentarea diferentelor.
"O DUC MULT MAI BINE DECAT NOI"
Ma intreb de ce nu se intrevede asa ceva in Romania. Grecii nu sunt deloc intr-o situaţie mai disperata decat romanii - cum s-ar zice, "o duc mult mai bine decat noi". Sunt indignati, mai precis ultragiati cum spun ei, nu pentru ca nu au ce sa manance ci pentru ca sunt constienti de inacceptabila dimensiunea politica a escrocheriei ce se intampla la nivel financiar - economic... Totul poate fi privit astfel si ca o ieşire violenta dintr-o criza de inconstienta politica.
Criza ingrijoratoare ramane in societatile zombie ca cea romaneasca, unde individualismul neoliberal a produs un climat de inconstienta politica si o descompunere urat mirositoare a corpului social. Un corp social care nu mai are nicio reactie, nu mai produce anticorpi si continua intr-o negare bolnavicioasa de parca totul ar fi ok.
Intors in Bucuresti am simtit un aer provincial mai irespirabil decat gazele lacrimogene. O puternica senzatie de obedienta provinciala, de retardare politica. Ca mentalul colectiv e total incadrat in perceptia oficiala (capitalista) a realitatii. Prin comparatie toata Romania pare un Vaslui din "A fost sau n-a fost". Poate e timpul sa ne mai intoarcem privirile admirative dinspre occident si catre vecinii nostri din Sud, eu zic ca avem ce invata.
1. Matt Barett, A night in Exarchia, http://itsallgreek2me.net/2010/08/11/a-night-in-exarchia/
2. Costas Douzinas, "In Greece, we see democracy in action", http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2011/jun/15/greece-europe-outraged-protests
3. Nikos Sotirakopoulos, "The rise of the Greek Multitude (and why we need to move a step beyond)", http://bit.ly/mLGXZl
